The picture of Dorian Gray

de Oscar Wilde

Ah! Ce carte! Nu-mi vine sa cred ca acum ceva ani, cand m-am mai apucat de ea, ce-i drept in romana, am lasat-o balta fara niciun regret. Acum insa, a fost un parfum, o nebunie...

Un barbat care isi vinde sufletul pentru frumusetea vesnica, un barbat inconstient, in sensul de fara constiinta, un barbat care aduce numai dezastre in jurul lui si totusi un barbat irezistibil ridica niste importante. Oare am fi mai atenti cu sufletul nostru daca i-am vedea ranile ca intr-un tablou? Oare tineretea vesnica e chiar de dorit? Avand in vedere experienta lui Dorian, raspunsul e clar nu la ambele intrebari, dar in viata reala merita sa reconsideram.

Oricum, oricat de opus in gandire ar fi, cateodata, Lord Henry fata de mine, m-a fascinat. Si o sa ma rezum la a cita cateva paragrafe care m-au rascolit.

"My dear boy, the people who love only once in their lives are really the shallow people. What they call their loyalty, and their fidelity, I call either the lethargy of custom or their lack of imagination"

"Yes", he continued,"that is one of the great secrets of life. Nowadays most people die of a sort of creeping common sense, and discover when it is too late that the only things one never regrets are one's mistakes."

"It often happens that the real tragedies of life occur in such an inartistic manner that they hurt us by their crude violence, their absolute incoherence, their absurd want of meaning, their entire lack of style. They affect us just as vulgarity affects us. They give us an impression of sheer brute force, and we revolt against that. Sometimes, however, a tragedy that possesses artistic elements of beauty crosses our lives. If these elements of beauty are real, the whole thing simply appeals to our sense of dramatic effect. Suddenly we find that we are no longer the actors, but the spectators of the play"

Urmatoarea: Mrs. Dalloway de Virginia Woolf

Un american linistit

de Graham Greene.

Am citit-o inainte de bac si n-am apucat sa o consemnez aici. Nu sunt insa prea multe de zis despre ea. O carte lejera: razboi, dragoste, americani, spioni, prea putin mister. Singurul lucru care mi-a placut a fost ideea de lupta pe fata pentru o fata. Pyle ii aduce foarte sec la cunostinta prietenului lui, Thomas, ca vrea sa se casatoreasca cu iubita acestuia si chiar ii cere voie sa-i marturiseasca si ei dragostea lui. Ea fiind o vietnameza care nu stie engleza si de accea e nevoie ca Thomas sa-i traduca in franceza. Totul se petrece ca ceva foarte firesc si fata e lasata sa aleaga. Ce mai: prietenie adevarata..

Greata

Autor?
Jean-Paul Sartre

De ce am ales-o?
De d-aia.

Am ales-o bine?
Da, foarte. A picat la tanc. Carte ambientala intelectual. Adica te duce cu gandul peste tot, chiar daca nu are legatura cu cartea. Inlesneste conexiunile poate pentru ca e o carte de care vrei sa fugi sau cel putin pentru mine e prezentata o situatie in care n-as vrea sa fiu niciodata.

Ce e greata?
"O evidenta orbitoare". Asta ar trebui sa spuna totul, dar mai pe larg personajului i se accentueaza puterea de perceptie si constientizare a vietii, a existentei. Imaginati-va ca devine constient de fiecare miscare, oricat de subtila, a corpului sau si a felului cum interactioneaza cu alte obiecte. Isi observa textura pielii, miscarea mainii, mersul, respiratia, isi aude bataile inimii, gandurile il sufoca, realitatea il innabuse si faptul ca exista i se pare un lucru orbitor, alaturi de existenta celorlalte lucruri din jur.

Mi-a placut?
Da. N-am mai citit nimic de genul asta. Pare-mi-se ca se cheama naturalism. Dar numele conteaza mai putin, ideea e ca te face sa gandesti si asta e bine. Chiar daca e clar ca nu vrei sa fii acolo, in situatia personajului.

Citat?
"Doar stii, ca sa te apuci sa iubesti pe cineva e intreaga actiune. Trebuie sa ai energie, curiozitate, sa fii orbit... Ba, la inceput, e un moment in care trebuie sa sari peste o prapastie: daca te apuci sa gandesti, nu mai faci nimic."

Un personaj cu care ma identific?
La naiba! Unde sunt personajele alea? E clar ca despre oameni ca mine nu mai scrie nimeni. Le plac roscatii ciudati care se plimba lelea prin oras si se gandesc la probleme existentiale. Si mai sunt si scriitori pe deasupra. Cand in loc ar putea sa scrie despre oameni ca mine care..ei bine, care inca n-au facut nimic memorabil, dar au potential!

Next on the list: "Americanul linistit" de Graham Greene. Am lasat balta "The master and margarita". Pentru moment cel putin..ii vine randul la vara.

Prabusirea casei Usher

Autor?
E.A.Poe

De ce am ales-o?
Am tot auzit de acest Poe si inafara de Annabel Lee, nu citisem altceva de el. Asa ca am gasit printre cele o mie si-una "Prabusirea casei lui Usher" care e defapt o colectie de povestiri din care am citit cateva inclusiv cea cu titlul volumului care e singura care m-a impresionat.

Mi-a placut?
Da si nu, pentru ca povestile se aseamana foarte mult intre ele ca stil si sunt destul de previzibile, dar daca te lasi cuprins de GROAZA si TEROARE (care sunt cuvintele care apar cel mai des de altfel) atunci da...sunt destul de interesante. Oricum cred ca e mai bine sa-l citesti in engleza pe Poe pentru ca noi romanii nu suntem prea familiarizati cu domeniul asta al povestilor intunecate din cate stiu eu:-??. Oricum vreau sa mai citesc poezii de el, poate or sa aiba mai mult succes la mine.

O sa sar peste celelalte parti pentru ca nu stiu ce as mai putea adauga. Cred ca pur si simplu nu sunt pe aceiasi lungime de unda cu autorul asta, sau poate ar trebuie sa trec printr-o perioada mai sumbra ca sa il inteleg.

Magicianul

Autor?
John Fowles

De ce am ales-o?
Din nou e vin profei de engleza care a mentionat-o in treacat, ceea ce mi-a starnit brusc curiozitatea. Nu inteleg fenomenul asta de a fi mai curios in legatura cu ceva caruia i-ai auzit doar numele decat daca ti s-ar fi povesit despre el. Probabil se intampla din cauza ca nu avem asa de multi povestitori buni.

Mi-a placut?
Da, da, da, mai ales dupa ce am reusit sa-mi dau seama cum trebuie sa o citesc pentru ca e carte pe care chiar nu poti s-o citesti oricum pentru ca te enervezi. Totul e defapt un joc pe care trebuie sa renunti sa-l descifrezi, altfel devii la fel de frustrat ca personajul. Ideea e sa privesti totul din afara si sa obesrvi reactii nu sa cauti indicii.

Un personaj cu care ma identific?
Cartea asta e out of this world...e vba de oameni speciali in situatii speciale, nu cred ca pot sa am identific cu cineva.

O carte cu care as inlocui-o pe lista?
Cred ca o sa scot rubrica asta pentru ca imi dau seama ca am fost cam ingamfata ca sa compar cunostintele mele de literatura cu ale autorilor "1001 de carti..". Deci nu.

Citat?
Pai, la un moment dat apare o poveste pe care o citeste Nicholas care practic rezuma ideea cartii.
Iat-o:

PRINTUL SI MAGICIANUL

A fost odata un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de 3. Nu credea in printese, nu credea in insule, nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule, si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tanarul print ii dadu cerzare.

Dar intr-o zi, printul fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un barbat in haine de seara se apropie de el.

-Insulele de acolo sunt adevarate? intreba tanarul print.

-Bineinteles ca sunt adevarate, raspunse barbatul in haine de seara.

-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?

-Sunt toate printese adevarate si autentice.

-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printul.

-Eu sunt Dumnezeu, raspunse omul in haine de seara inclinandu-se usor.

Tanarul print se intoarse acasa cat putu mai repede.

-Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.

-Am vazut insule, am vazut printese, L-am vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul cu repros in glas.

Imparatul ramase impasibil.

-Nu exista nici insule adevarate, nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.

-Dar am vazut cu ochii mei!

-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.

-Dumnezeu era in haine de seara.

-Avea manecile hainei suflecate?

Printul isi aduse aminte ca asa erau. Imparatul zambi.

-E un costum de magician. Ai fost pacalit.

Auzind acestea, printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.

-Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise printul indignat. Data trecuta m-ai pacalit, dar nu se va mai intampla. Acum stiu ca insulele nu sunt reale si nici printesele nu sunt reale, pentru ca tu nu esti decat un magician.

Omul in tinuta de seara zambi.

-Nu eu te pacalesc, baiete. In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese, dar tatal tau te tine sub vraja lui si nu le poti vedea.

Printul se intoarse acasa ganditor. Cand il vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.

-Tata, e adevarat ca nu esti imparat ci doar un magician?

Imparatul zambi si isi sufleca manecile.

-Da, fiule, sunt magician.

-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.

-Barbatul de pe mal era doar un alt magician.

-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat, adevarul de dincolo de magie.

-Nu exista adevar dincolo de magie, raspunse imparatul.

Printul fu cuprins de tristete si zise:

-Am sa ma omor.

Prin farmecele sale, imparatul chema moartea sa vina. Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea. Printul se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printesele ireale, ireale dar frumoase.

-Prea bine, zise. Voi putea indura totul.

-Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si tu magician.

In locul printului se afla personajul principal al cartii care e la fel de determinat sa afle adevarul de dincolo de magie. Ideea cartii e ca adevarul e irelevant si ca protagonistul trebuie sa renunte la inversunarea lui si sa se bucure de experientele oferite de magician. Astfel cititorul e pus in stuatia sa aleaga sa se bucure sau sa caute fara sanse de reusita. Eu am ales sa ma bucur si a mers:)

Doctor Jivago

Autor?
Boris Pasternak (funny name;)))

De ce am ales-o?
Aveam nevoie de Rusia si de ceva rusesc, sincer aveam nevoie. Nu stiu de ce dar cand citesc descrierile de peisaje rusesti, cu toata zapada, padurile, raurile ma linistesc. Totul pare imens si in armonie, parca soarele rasare cum trebuie acolo si apune tot asa. Si toate astea colorate de personalitatea personajelor care sunt oameni adevarati, care se cunosc pe ei insisi si se analizeaza in mod constant.

Mi-a placut?
Da. Si cu ocazia asta am mai aflat si eu cateva lucruri despre revolutia bolsevica, cel putin asa in mare pentru ca nu cunosteam prea bine evenimentele istorice. Oricum, interesanta carte, desi nu stiu daca i-as da chiar premiul Nobel pentru literatura. Probabil a fost apreciat sacrificiul autorului, care sa pus intr-o situatie foarte proasta in regimul in care traia scriind aceasta carte.

Un personaj cu care ma identific?
Tonia. Simpla, rationala, alaturi de sotul ei si totusi naiva...dap, clar ea.

O carte cu care as inlocui-o pe lista?
Nope. E o carte buna;)

Citat? (m-am gandit sa adaug si aceasta parte pentru ca sunt multe definitii ale unor lucruri fundamentale pe care nu cred ca m-as pricepe sa le dau de si cred acelasi lucru despre ele)
"Dar ce este constiinta? Hai sa vedem. A te forta in mod constient sa adormi este calea cea mai sigura spre insomnie. A incerca sa fii constient de digestia personala este calea cea mai sigura ca sa-ti deranjezi stomacul. Constiinta este o raza de lumina indreptata spre afara, ne lumineaza calea in fata noastra ca sa nu ne ratacim. Este ca felinarul de deasupra unei locomotive- daca intorci raza spre interior se produce o catastrofa"

Urmatoare pe lista: M-am apucat de Magicianul de John Fowles si pana acum e chiar minunata. Si din seria romanesti continui cu Delirul

The portrait of a lady

Autor?
Henry James

De ce am ales-o?
Mi-a recomandat-o profa mea de engleza. E nemaipomenit cata influenta poate sa aiba asupra mea. Nu cred ca as fi citit cartea asta cu aceiasi placere daca nu m-as fi gandit in fiecare secunda la aceasta femeie extraordinara si la tot ce mi-a spus ea despre carte. As vrea sa fiu posesoare unei asemenea abilitati de a face oamenii sa devina brusc interesati de ceva anume.
De asemenea a trebuit sa si si traduc din carte..si inca trebuie, ca sa ma pregatesc pe admitere la facultate. Asta ma ajutat foarte mult, pentru ca am citit-o in engleza si traducand am inteles mai mult. Si da, face parte din cele 1001 de carti ale lui Peter Boxall.

Mi-a placut?
Mi-au placut primele 200 de pagini si ultimele 100 sau 150..pe la mijloc personajul principal, respectiva lady parca disparuse din peisaj, parca nu mai era vorba despre ea si nu se stia de fapt despre ce e vorba. Oricum e genul de carte pe care nu o citesti dintr-o rasuflare ci o savurezi pentru ca e o carte bogata in descrieri de sentimente, de situatii, de caractere, de peisaje englezesti oarecum monotone.

Un personaj cu care ma identific?
Cred ca Ralph Touchett. De el mi-a placut cel mai mult. Mi-a placut sacrificiul lui pentru dragoste, preferand sa ramana intr-o relatie cu Isabel, nesatisfacatoare pentru el decat sa o strice pe aceea marturisindu-si sentimentele de iubire cum au facut alti fraieri de prin carte. E genul de om cu umor negru, el privind viata din perspectiva bolnavului care oricum nu va gasi niciodata fericirea, asa ca de ce sa nu se distreze putin macar.

O carte cu care as inlocui-o pe lista?
Nu. Dar in acelasi timp cu cartea asta am mai citit si "Cel mai iubit dintre pamanteni" de Preda, care nu stiu daca a fost tradusa, dar cu siguranta si-ar merita locul in cele 1001. Si de aici inainte pe langa cartile din lista asta lunga vreau sa citesc si literatura romaneasca pentru ca merita.

Urmatoarea pe lista: Dintre "Doctor Jivago" si "Rosu si Negru", si in acelasi timp "Delirul" tot de Preda. Si desigur ar trebui sa mai si invat cate ceva..vine BAC-u, dar nu stiu de ce incep sa cred ca nu prea merita ceea ce e cam periculos pentru mine.